Glicina înflorește bogat numai dacă primește soare direct cel puțin jumătate de zi și dacă este tăiată de două ori pe an, iarna și vara. Fără aceste două condiții, planta crește viguros, acoperă repede pergola, dar dă mai multe frunze decât flori. Dacă preferați ca tăierea să o facă altcineva, o includem în întreținerea grădinii, alături de fertilizarea de sezon.
În Japonia, glicina e asociată cu longevitatea și cu bucuria, iar în grădinile europene a ajuns una dintre cele mai cerute plante pentru pergole, foișoare și fațade. Se poate ține și într-un ghiveci mare, pe terasă sau pe balcon, cu condiția să aibă lumină puternică și udare regulată, fără apă stagnantă.
Ce fel de plantă este glicina
Glicina chinezească (Wisteria sinensis) este o liană lemnoasă, cu frunze căzătoare, originară din China. Genul are specii și în Japonia și în America de Nord. În condiții bune, tulpinile trec de 15–20 de metri, iar ciorchinii de flori, lungi de 20–30 de centimetri, apar în aprilie și mai, înainte sau odată cu frunzele. Culoarea obișnuită este mov-liliachiu; există și soiuri cu flori albe sau roz.
Glicina are nevoie de un suport solid, fiindcă tulpinile bătrâne se îngroașă și devin foarte grele: o pergolă din lemn masiv sau din metal, un zid cu sârme întinse, un stâlp ancorat bine. Crește în soluri fertile, bine drenate și ușor umede.
Locul: cât mai mult soare
Soarele vine înaintea oricărei îngrijiri. Expunerea decide înflorirea. La umbră sau la semiumbră, glicina formează lăstari lungi și frunziș des, dar foarte puțini muguri de floare. Dacă planta este deja la un loc umbrit, nu trebuie mutată: conduceți lăstarii spre partea însorită a suportului, iar glicina, care ocupă repede orice spațiu liber, îi va urma.
Mai contează un lucru: îngrășămintele bogate în azot (cele pentru gazon, de exemplu) împing planta spre frunze. Pentru o glicină care nu înflorește, un îngrășământ cu mai mult potasiu și fosfor, dat primăvara, ajută mai mult decât unul universal.
Cele două tăieri care aduc florile
- Tăierea de iarnă, până la sfârșitul lunii martie. Lăstarii crescuți anul trecut se scurtează la doi sau trei muguri de la bază. Mugurii de floare sunt cei rotunzi și plini, ușor de deosebit de cei de frunză, care sunt mai mici și ascuțiți. La o plantă matură puteți tăia mult: cu cât tăierea e mai fermă, cu atât înflorirea e mai bogată.
- Tăierea de vară, în iulie sau august. Lăstarii lungi ai anului se scurtează la cinci sau șase frunze. Tăierea oprește creșterea excesivă, lasă lumina să ajungă la lemnul care va purta florile anului următor și, la plantele viguroase, aduce uneori o a doua înflorire, mai rară, spre sfârșitul verii.
Pe scurt
Glicina este o plantă impresionantă și foarte durabilă, care cere puțin: soare, un suport pe măsura ei și două tăieri pe an. Cu acestea, o pergolă sau o fațadă se acoperă în câțiva ani cu ciorchini de flori în fiecare primăvară.
Pentru alte plante care înfloresc din belșug în grădină, vedeți arbuștii cu flori din pepinieră. Dacă vreți să plantăm noi glicina și să îi montăm suportul, programați o vizită.
